- princiár
- adj. m. (sil. -ci-ar), pl. princiári; f. sg. princiárã, pl. princiáre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
princiar — PRINCIÁR, Ă, princiari, e, adj. Care aparţine unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ fig. Măreţ; bogat, îmbelşugat; somptuos. [pr.: ci ar] – Din fr. princier. Trimis de ana zecheru, 13.04.2004. Sursa: DEX 98 PRINCIÁR adj. (înv.) … Dicționar Român
majordom — MAJORDÓM, majordomi, s.m. (În Franţa, în evul mediu) Intendent al domeniilor regale şi al palatului; p.gener. persoană însărcinată cu administrarea unui palat (regal sau princiar); p.ext. şeful personalului de serviciu din casele nobililor sau… … Dicționar Român
abundent — ABUNDÉNT, Ă, abundenţi, te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelşugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, ntis. Trimis de ana zecheru, 28.07.2002. Sursa: DEX 98 abundént, ă adj. care abundă; profuz. (după fr. abondant,… … Dicționar Român
bogat — BOGÁT, Ă, bogaţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Om) care dispune de multe şi mari mijloace materiale, care are mulţi bani; (om) avut. 2. adj. Care se află, care conţine ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦… … Dicționar Român
principesc — PRINCIPÉSC adj. v. princiar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
prinţ — PRINŢ, prinţi, s.m. Principe. ♢ expr. A trăi ca un prinţ = a trăi o viaţă extrem de îmbelşugată. – Din fr. prince, germ. Prinz. Trimis de romac, 18.02.2004. Sursa: DEX 98 PRINŢ s. v. principe. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
prinţesc — PRINŢÉSC adj. v. princiar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
rajah — RAJÁH, rajahi, s.m. 1. Titlu purtat de şeful statului în India antică, devenit mai târziu titlu princiar. 2. Persoană care poartă acest titlu. – Din fr. rajah. Trimis de LauraGellner, 02.07.2004. Sursa: DEX 98 rajáh s. m., pl. rajáhi Trimis de… … Dicționar Român
îmbelşugat — ÎMBELŞUGÁT, Ă, îmbelşugaţi, te, adj. Care are din abundenţă cele trebuincioase. ♦ Care există din belşug, din abundenţă. [var.: (reg.) îmbielşugát, ă adj.] – v. îmbelşuga. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMBELŞUGÁT adj. 1. v. bogat … Dicționar Român
îndestulat — ÎNDESTULÁT, Ă, îndestulaţi, te, adj. Care are de ajuns, satisfăcut. – v. îndestula. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNDESTULÁT adj. 1. v. bogat. 2. abundent, bogat, copios, îmbelşugat, (fig.) princiar. (Un prânz îndestulat.) Trimis … Dicționar Român